fbpx

Andreea Piscu: “Am vrut sa renunt la alergare in 2018. Eram foarte suparata si dezamagita”

May 28, 2019
Baneasa Forest Run, prima cursa de alergare in padure, pe 24 martie 2019
December 19, 2018
Peter Herman: “Placerea ma ajuta cel mai mult in alergare”
June 6, 2019

K42

Maraton

Ora start: 9:15 AM
Timp limita: 10 ore

Detalii traseu!
K24

Semimaraton

Ora start: 9:15 AM
Timp limita: 8 ore

Detalii traseu!
K13

Cros

Ora start: 9:45 AM
Timp limita: 5 ore

Detalii traseu!

Andreea Piscu implineste 23 de ani pe 9 iunie. Fix la o zi dupa ce va lua startul la Campionatul Mondial de Ultramaraton de alergare montana, Portugalia. Are ambitii mari. A avut de mica. La 14 ani a plecat de acasa pentru a face sport. A inceput cu handbalul. A trecut apoi la atletism si s-a axat pe probele de plat. In 2018 a avut un moment de cumpana: a fost la un pas sa abandoneze sportul. Dar a redescoperit alergarea montana. Si acum se gandeste la competitia suprema pentru un sportiv: Jocurile Olimpice. Cititi in continuare un reportaj aimx.ro, cu Andreea Piscu, pentru S-Karp Predeal Forest Run.

“Daca nu eram serioasa si nu imi doream sa fac atletism anul trecut renuntam la sport. Am avut momente foarte dificile. Intrasem intr-o stare de oboseala foarte mare. Orice concurs pe care il alergam iesea foarte prost. Am avut si neintelegeri cu fostul meu antrenor, dar a trecut…” dezvaluie Andreea Piscu. Vorbim cu o atleta care si-a gasit linistea la CS Stiinta Bacau, acolo unde este antrenata de Cristina Alexe. “Cred in Dumnezeu foarte mult. Mai ales dupa tot ce mi s-a intamplat. La inceputul anului cand am suferit si prima accidentare din cariera mea eram foarte suparata si dezamagita. Ziceam ca nu imi voi mai reveni. Antrenoarea mea mi-a spus sa stau linistita. Toate vin de la Dumnezeu si sunt date cu un scop anume pentru a reusi in alt obiectiv. Aveam programat sa alerg un maraton pe sosea. Nu am mai alergat, dar dupa ce mi-am revenit am alergat maratonul montan si am prins si calificarea la Mondialele de Ultramaraton”.

Destinul a lucrat pentru Andreea inca de cand a hotarat sa faca sport la modul serios. O fetita de 14 ani si-a lasat parintii si fratele si a decis sa plece in lume pentru a-si indeplini visul de a face sport de performanta.“Am vrut sa ma inscriu la o clasa de handbal, dar au lipsit 4 fete ca aceasta sa se formeze. Am ales atunci biochimie. Oricum nu cred ca reuseam la handbal. Aveam viteza, dar nu prea reuseam sa dau goluri. Nu ma avantaja inaltimea. Poate daca faceam handbal nu mai reuseam sa fac atletism. Nu pot sa spun ca a fost usor dupa ce am plecat de acasa. A fost greu, dar m-am obisnuit. Merg destul de rar la parinti. Doar de Sarbatori si dupa marile competitii cand am mai mult timp.”

Andreea Piscu a facut alergare montana si la junioare. Are un loc 4 in palmares la Campionatele Europene 

Antrenorul i-a sugerat sa abandoneze alergarea montana dupa ce a trecut la tineret. Andreea s-a concentrat pe probele de pista si de sosea. Probele de 10 kilometri si semimaraton ii sunt cele mai dragi. “La semimaraton am un Personal Best de 1.13.15, la 10 mii, pe pista, 33.51, iar pe sosea 33.05”. Andreea domina autoritar proba de semimaraton: este tripla campioana nationala de senioare (2016, 2018, 2019). Tot de 3 ori este si campioana nationala de tineret la 10 mii (2016, 2017, 2018). Nu este o sportiva care fuge de munca. Dimpotriva! Si tinteste sus! “Mi-as dori sa ajung la Jocurile Olimpice. Sa prind macar o participare. Intotdeauna, cand merg la antrenamente, ma gandesc la ce rezultate vreau sa obtin. Pentru asta trag foarte tare: sa am rezultate la concursurile internationale. Ajung cam la 250 de kilometri alergati pe saptamana” e motivata Andreea.

De un an de zile alergarea montana a reaparut in viata ei. Denisa Dragomir, cea mai titrata alergatoare montana din Romania a convins-o sa participe anul trecut la Campionatul Mondial de Alergare Montana pe distanta lunga. A terminat pe locul 11 la individual si si-a adus un aport decisiv pentru medalia de bronz cucerita cu echipa. Putea iesi mult mai bine.”La kilometrul 24 am ramas singura. Era ceata si urat. Nu am vazut pe nimeni. Traseul nu era tocmai bine marcat si m-am abatut de la traseu. Am pierdut cam 15 minute. La kilometrul 29 eram pe 21. Pana la final am recuperat pana pe 11″ spune Andreea.

Andreea Piscu:”Sunt mult mai bine pregatita fata de anul trecut. Am lucrat mai mult forta, specificul probei” 

Doua maratoane montane a mai alergat de atunci Andreea. Intr-unul s-a ratacit, cu “ajutorul” voluntarilor, in celalalt a invins-o chiar pe Denisa Dragomir. “Am facut fata efortului si cred ca ma voi descurca foarte bine in Portugalia, mai ales ca va fi traseu mai mult de fuga si nu tehnic, ceea ce ma va avantaja. Ma simt foarte bine pe plat si pe coborari. Am incercat sa iau putin din tehnica Denisei pentru urcari. Am facut antrenamente specifice in ultimele doua luni ca sa pot face fata concursului. Am lucrat mai mult la forta si se simte diferenta. Fac si alergari mult mai lungi ca anul trecut si asta ma ajuta la dozarea efortului. Imping oboseala spre ultimii kilometri ai cursei”, a explicat sportiva nascuta la Novaci, langa Targu Jiu.

Strict legat de obiectiv:”Mi-as dori sa vin in primele 10 si de ce nu la medalie. Cel mai important ar fi sa ajut echipa si sa urcam pe podium cu echipa. Am inteles ca va fi concurenta destul de mare la fete.” Andreea Piscu a vorbit si despre senzatiile traite in alergarea montana. “La alergarea montana ma atrage mult peisajul, natura, atmosfera, voluntarii… Mi se pare mult mai frumos fata de un concurs pe sosea sau pe pista. Fiind trasee de munte, forestiere, trebuie mai multa atentie insa. Pe coborari mai ales trebuie sa fii cu ochii in 4 pentru ca exista riscul de accidentare, dar astfel de curse ma atrag foarte mult”.

In acest an, noua senzatie din alergarea montana, mai are ca obiectiv participarea la Jocurile Mondiale Universitare (10 mii si semimaraton ), Campionatele Nationale de Alergare Montana, acolo unde tinteste calificarea la Mondialul de Alergare Montana de distanta lunga, Argentina.

Credit Photo: Urban Running, Henrik Team Foto, Laurentiu Pavel